pentru ziua aceasta căreia nu i-am dat dreptul
să fie
ora galbenă m-a pândit o vreme
pe fotoliul vișiniu
repede mai apoi se întinsese pe jos
copil râvnindu-și șansa la minimul răsfăț
în ritm cu picioarele tale acoperea
urmele ființei ca pe ale unei crime
neputincioasă renunțam să caut
corpul delict
simptomele vieții
decorul se rarefia
existam
într-o stare
pentru care nu găseam repere
ca și cum cineva oprise totul
o ninsoare statică își prelungea încremenirea
în gesturile amânate
și o vedeam / și mă vedea...
închideam ochii
din spate simțeam răsuflarea
cuiva cunoscut:
nu era nimeni
încercam să fiu îngăduitoare
cu absența proprie
uite, vezi?
mi-am spus zgâlțâindu-mi fantoma
azi vei face ceea ce poți
numai ce-ți place
alege-ți jumătatea de duminică
aseamăn-o pentru început
cu senzația ploii calde acostându-ți umerii
treci peste clișee / oricând
femeia din tablou va evada
într-o scenă vie și clipele
vor purta răgazul micii eternități
încolăcită să te lași
fără nicio culpă
că vei fi încălcat
dreptul soarelui
privilegiul strict al luminii
al aleșilor sorții